http://o2label.ru/authors/84
Te-am creionat de atatea ori iubito, pe cerul instelat…
Luna imi soptea:- «Saruto !»… cand eu eram ingandurat…
Si toate gandurile noastre, erau vise de iubire,
Traiam invaluiti in noapte de dulcea fericire…
Te-am imbracat in stele, de cand cu mine nu mai esti,
Caci ai plecat in graba, pentru cele pamantesti.
Luna nu-mi mai spune nimic… sa ma trezeasca …
Nici lac, nici ram sau gand nu are sa-mi sopteasca…
Te-am asteptat o viata… in eternitate te astept…
Simt in al meu trup cum timpul trece prea incet,
Creionez inca un chip pe cerul instelat,
Sa afli tu… iubito… ca eu nu te-am uitat.
Ratacesc ca un damnat, pe cer si pe pamant,
Sa te mai vad odata, poate nu-i prea mult,
Sa iti las privirea in pieptul meu sa arda…
Iar pe chipul tau din stele, o lacrima sa-ti cada.
( Alexandru Donciu )